“Traseul meu profesional nu a fost liniar. Am lucrat pe un șantier de eoliene, apoi în construcții în zona Clujului. Am lucrat tot pe SSM și în port, unde activitatea era de încărcare/descărcare pe nave. Jobul la Enel nu semăna cu nimic din ce făcusem înainte. Riscul electric mi se pare una dintre cele mai mari provocări: curentul nu se vede. Dar dacă ne luăm toate măsurile de siguranță, sigur nu vom ajunge într-o situație periculoasă. Ce îmi place la E-Distribuție e că instruirea este liberă, nu e vorba de a citi proceduri, ci de a învăța. Instruirea e pentru cealaltă persoană, ca ea să înțeleagă, să poată să utilizeze ce i-am transmis. Facem multe proiecte dedicate oamenilor, printre care Alerta Café, o întâlnire informală de 10-15 minute, care se axează exact pe persoana din fața mea. La jobul meu pot să fiu deschisă, pot să comunic cu ceilalți fără impedimente. Chiar dacă e vorba de un control, nu mă duc să-i faci rău cuiva, merg să-l ajut. Dacă pornești cu ideea asta, treaba e mult mai ușoară. În timpul unui control, facem o verificare a măsurilor pe care le-au luat, scopul nu e să-i penalizăm. Dacă se întâmplă să nu fie lucrurile așa cum ar trebui, le discutăm, le analizăm și, la final, ei trebuie să înțeleagă că siguranța lor e pe primul loc. Îmi place că la Enel se acordă o importanță foarte mare siguranței și nu se face rabat de la reguli sub nicio formă! Presiunea timpului și finalizării nu e mai mare decât cea de a respecta normele de siguranță. ”
Sunt măsurile de siguranță plictisitoare, încetiniri sâcâitoare ale activității? Așa pot să pară pentru cineva care de ani de zile face aceleași activități și nu a pățit niciodată nimic. Isabela ține cont de această perspectivă și are tactici prin care să demonteze tentația acțiunilor automate, din inerție și a ideii că „nu mi se poate întâmpla mie”, „nu am văzut, deci nu se întâmplă”. La instruiri, Isabela îi încurajează pe colegi să povestească despre situațiile periculoase în care s-au aflat, tocmai ca și ceilalți să conștientizeze că și lor li s-ar putea întâmpla. Când auzi povestea de la cineva apropiat, are un impact mai mare.
Dacă nu faci de la început o evaluare a riscurilor într-o anumită situație, nici nu vei lua măsurile de siguranță pentru a le preveni – cască, bocanci, cizme electroizolante sau diferite manevre. Recompensa pentru comportamentele de siguranță e sănătatea, dar oamenii o pot lua ca pe ceva dat, nu un bun protejat cu atenție prin fiecare acțiune de prevenție.
Oamenii trebuie să conștientizeze că ei înșiși nu trebuie să creeze riscuri pentru ceilalți. A nu îndeplini o sarcină până la capăt poate să însemne că a rămas un șurub nestrâns, iarba netunsă, o coajă de banană aruncată pe jos, iar toate acestea pot avea consecințe nefaste. Deci antrenamentul pentru siguranță este și un antrenament pentru responsabilitate.
E important ca instructorii să asculte și să înțeleagă de ce oamenii au sărit etape: se grăbeau? rutina i-a făcut să desconsidere anumite măsuri, pentru că ani de zile nu s-a întâmplat nimic și riscul nu mai pare real? Sau poate oamenii de la o lucrare au fost distrași de trecătorii supărați din cauza întreruperii de curent – zona de lucru trebuie să fie clar delimitată și să nu existe interacțiuni care ar putea pune în pericol siguranța echipei sau a persoanelor din exterior. Aceste lucruri, precum și transmiterea unui mesaj clar și concis, sunt parte din responsabilitățile coordonatorului echipei de intervenție. Iată că riscurile se pot preveni și prin abilități de comunicare și organizare.
O rețea globală pentru învățarea din experiența colegilor. Când, foarte rar, se întâmplă accidente, cercetarea lor e condusă de o comisie din care fac parte atât colegi specialiști în siguranță, cât și colegi operativi. Isabela a participat la 4 astfel de comisii în cariera ei. Scopul este de a afla cauzele accidentului (un lucru deloc ușor, i se pare ei), care apoi sunt analizate. La final reiese un fel de lecție, diseminată către colegi ca ocazie de învățare și remediere. Nu numai din accidente putem învăța, ci și din evenimente evitate la limită (near miss).
Companiile din grupul Enel primesc aceste informări din multe părți ale lumii, pentru că Enel este un angajator global care crede că putem învăța unii de la alții. Această împărtășire de experiență e des întâlnită în Enel în general, fie că e vorba de greșeli care pot fi evitate pe viitor, fie că e vorba de bune practici în intervenții pentru restabilirea alimentării cu energie electrică sau de bune practici în alte domenii.
Cultura siguranței înseamnă abilități exersate prin simulări. Dar și discuțiile au importanța lor, pentru că, prin feedbackul de la oameni, instrucțiunile din traininguri sunt revizuite periodic, așa încât să fie cât mai relevante și utile într-o activitate în plină transformare (de exemplu, prin digitalizarea rețelelor).
“La E-Distribuție e primul loc unde am auzit acest concept de cultură a siguranței, care, pe lângă faptul că e menționat, e și implementat. Ideea e să creștem, în rândul angajaților și al contractorilor, această cultură a siguranței, prin activități, proiecte, instruiri, prin simplele interacțiuni dintre noi, așa încât oamenii să conștientizeze importanța siguranței și securității în muncă. Pentru a dezvolta această cultură a siguranței, e nevoie de activitate practică. Nu se poate face doar teoretic. Avem programe practice pentru acordarea primului ajutor. Exercițiile de prim ajutor și de evacuare sunt importante pentru că te pregătesc pentru situația respectivă într-un cadru în care poți să înveți și, când ar trebui să le aplici, deja să știi ce să faci, chiar dacă nu ai mai fost niciodată în situația respectivă. Pentru operațiunile electricienilor din teren, facem instruiri practice la poligoane, tocmai ca ei să vadă de unde pot veni riscurile și să ia măsurile de siguranță pentru ținerea lor sub control. Scopul e să vadă, să pună mâna, să simulăm o situație cum s-ar putea întâmpla pe teren, dar într-un mediu în care nu există riscuri de accidentare. În activitatea noastră de instruire punem mare accent pe acest risc electric, care nu se vede, și pe riscul de cădere de la înălțime. Nu facem sub nicio formă rabat în ce privește măsurile de securitate/sănătate în muncă. ”
Educația pentru siguranță depășește cadrul companiei. Oricine se află în apropierea rețelei electrice trebuie să știe cum să acționeze pentru a evita accidentele. Educația pentru siguranță începe în școli, de exemplu la clasele duale pe care le susține E-Distribuție în țară, continuă când studenții vin să facă practică la noi și se extinde la populația generală care trăiește în județele în care gestionăm rețeaua electrică.
“A învăța tot timpul și a dori să te perfecționezi e vital în orice activitate. O persoană care zice „am învățat tot și nu îmi mai trebuie nimic” e pe pantă descendentă. Fiind un domeniu care mi-a plăcut tot timpul, caut să văd, să învăț lucruri noi, pe care vreau să le transmit și celor din fața mea. Vreau să-i transmit și fetiței mele ce înseamnă bunăvoința, bunătatea, ajutorul, proiectele de echipă, vreau să-i arăt părțile pozitive ale vieții, care te ajută să crești ca persoană. Și de aceea e important timpul de calitate cu familia, nu numai să stăm, ci și să învățăm împreună. ”
Tu ce ai învățat azi? Suntem curioși să aflăm care sunt domeniile care te interesează atât de mult încât tot timpul ești însetat de informații noi. Hai să ne cunoaștem, aplică la un job în una dintre companiile Grupului Enel în România și alătură-te unei echipe globale. Explorează seria de articole despre colegii noștri: Oamenii Enel. Numai cu energia și pasiunile tuturor ducem povestea Enel mai departe.